Thursday, December 3, 2015
Thursday, November 12, 2015
Death, daily
Cotidianul cadavrelor?
Thursday, September 24, 2015
Virtual parade
Aproape toti folosim internetul in mod total gresit, in dezavantajul nostru, facandu-ne singuri un rau ireversibil. Spun "ireversibil" in primul rand pentru ca...timp. Pentru ca il pierdem in loc sa il investim si nu se va mai intoarce veci pururi.
Facebook e in mod clar primul pe podiumul factorilor de irosire a vietii, a devenit un lucru care pare aproape indispensabil: ne trezim si ne culcam cu gandul de a ne verifica notificarile, si, mai rau, nu te opresti aici: trebuie sa te pui la curent cu viata virtuala a fiecaruia, pierzand notiunea timpului pe feed. Aici fac parada toti artistii neintelesi..nici eu nu inteleg, unde e arta? Desenezi sau ceva, sau ti-ai facut artist page pentru poze cu tine, pentru ca simti ca nu ai cucerit destul teren cu banalul profil al muritorului de rand? Cu sau fara pagina de artist, fac parada toate fiintele care dau p-afara de atata ego - asta, din perspectiva lor proprie,bineinteles. Asa ca,au nevoie de validarea altora si defileaza cu "selfie"-uri pe banda rulanta, iar aceasta parada aduce cu sine tot pupincurismul si superficialitatea. Daca vine butonul de "dislike",urmeaza si opusul, aroganta si hipstareala celor care il vor folosi. Nu putem trece mai departe de ceva fara sa "participam" in vreun fel, nu?
Iubiti Facebookul pentru ca va ofera ocazia sa va dati importanta si va da iluzia ca si altii va dau importanta. Apoi, daca tot sunteti aici, ati prins obiceiul gestului robotic de a da click pe fiecare clipulet tampit si fiecare articol care iti iese in cale, si te incarci cu informatii inutile si irelevante tie. E ca orice junkfood, exista, atrage, dar nu are valoare nutritiva. Dar decizia de a consuma sau nu aceste nimicuri destructive ii apartine fiecaruia.
Daca ar fi sa aduni minutele din zi petrecute in acest fel, iti dai seama cat timp ai avea sa faci ceva pentru dezvoltarea personala. Recreere? Cum ar fi sa incerci sa te recreezi cu o carte in mana, la o plimbare cu iubitul, cu miscare, cu o conversatie incitanta, o bere cu oameni dragi, sa iesi si sa te inconjori cu exemple negative si pozitive care sa iti dea de Gandit, sa analizezi ce se intampla in jurul tau in viata reala? Cu ceva care sa iti hraneasca relatia cu tine si cu altii, sa iti inbunatateasca fizicul, intelectul, creativitatea, ceva care sa iti ofere mai mult decat sentimente de satisfactie falsa. Cum ar fi sa ne dezlipim de ecranul calculatorului si al telefonului, macar atunci cand ne permite TIMPUL?
Ma mai ia si pe mine acest val, dar odata ce incepi sa analizezi situatia si sa nu o iei in aceasta directie de sinucidere colectiva a spiritului, nu iti ia mult sa te scarbesti.
Tuesday, July 7, 2015
Ură
Ai simțit vreodată atâta ură de îți venea parcă să vomiți cu acid peste lumea inconjuratoare? Ca și cum ar clocoti acest noroi negru in tot 'tinele' tău, care te înnebunește și de multe ori îți dorești cu ardoare să iasă, dar nu are de fapt nici măcar speranța unei portițe prin care să țâșneasca, sau macar sa picure? Că ai împroșca lumea din jur cu această substanță activă, să îi desfigureze pe toți precum acidul? Că pe lumea aceasta, în societate, în natura umană, totul este exact opusul a cum ai vrea să fie, că nu se va ridica niciodată la nivelul așteptărilor tale?......
Dacă ești o ființă absolutistă, și ai pretenția de a avea ori totul, ori nimic, te macină această problemă pe tot parcursul existenței tale jalnice. Cred cu tărie și urmez cu sfințenie motto-ul ”be the change you want to see around you”, însă asta nu se întâmplă cam...niciodată, iar asta mă face să simt toate cele sus-menționate, plus inutilitate. Asta mă face să fiu și subiectivă - văd o prăpastie imensa între trying to be that change >< not seeing it around me. Eu m-am lepădat de unele aspecte ale conformismului existenței primitive, de cele mai multe ori aud ”nu se poate/ e imposibil/ etc”. Dacă știu că eu am reușit, atunci....Se poate, e posibil. Dar în mod radical, nu doar de fațadă... Atunci evident că mă văd pe mine (și pe cei ca mine) cu un pas în fața acestora, deoarece doar comparându-i cu moi pot demonstra că ”imposibilul” e posibil. Orice e posibil, trebuie doar să se vrea. Poți schimba de fapt multe trăsături clișeice pentru a ieși din rândul "majorității".
Însă probabil e mai ușor să stai în colțișorul tău și să fii un morman de materie gri.
Wednesday, April 29, 2015
Media trailer trash
Nu pielea lasata iti va strica relatia, ci mass-media si lipsa de caracter de care dai dovada.